Am cântat încă de când eram mică, si mă imaginam cum ar fi să cânt pe o scenă sau în fața oamenilor. După ce am urmat Liceu de Arte din Oradea am avut oportunitatea de a cânta la evenimente, și așa am început pe drumul muzicii.
În încheierea acestei călătorii sonore prin universul melodiei “La săvârșitu’ lumii”, rămânem captivați de melancolia subtilă și adâncă pe care Andreea Lazea a reușit să o împletească în fiecare notă. Ca un balsam pentru suflet, colinda ne poartă pe arii de nostalgie, iar vocea ei cristalină devine o fereastră către trecut, îmbogățind prezentul cu emoții palpabile. În lumina acestei creații magice, melancolia devine o călătorie introspectivă, o punte fragilă între ieri și astăzi. În fiecare acord se ascunde o amintire, iar în fiecare pauză se așterne o melancolie care ne leagă de esența umană și de farmecul efemer al momentelor trecute. Astfel, cu sufletul îmbogățit și inima plină de adâncime, ne luăm rămas-bun, știind că această colindă va continua să rămână vie, ca o amintire eternă, în sărbătorile noastre și în inimile noastre.
Andreea Lazea. Dintotdeauna mi-a plăcut să cânt, și îmi imaginam încă de mică, “oare cum ar fi să cânt în fața oamenilor? “ Cred cumva că Dumnezeu mi-a așternut drumul pe care l-am ales și mi-a scos în cale oameni buni, iar un motiv ar fi acela de a-mi face familia mândră de mine și de a-mi bucura sufletul, pentru că mie chiar îmi place ceea ce fac, și pot spune că sunt norocoasă.
