Stiri Recente

Pasiune și armonie: interviu cu Roxana Lupu despre călătoria sa muzicală

  • 1
  • 1.104 views

Pasiune și armonie: interviu cu Roxana Lupu despre călătoria sa muzicală

Bună ziua și bun venit la un interviu special cu Roxana Lupu, o artistă remarcabilă ce ne poartă într-o călătorie captivantă prin lumea muzicii militare și a tradițiilor populare. Cu un parcurs impresionant și o pasiune contagioasă pentru promovarea culturii românești, Roxana ne va împărtăși astăzi poveștile și inspirația din spatele carierei sale. Să descoperim împreună povestea fascinantă a unei artiste dedicate și a proiectelor sale într-un interviu memorabil.

 

Spune-ne puțin despre tine și cum ai descoperit pasiunea pentru muzică?

Locul meu de rădăcină este comuna Ferești din județul Vaslui, loc de care mă leagă familia, anii copilăriei dar și primii pași în muzică. Fiind încă mică, pe clasa a III-a, doamna învățătoare Speranța Popovici a descoperit că am acest talent și a fost convinsă că merită să dau atenție muzicii. De acolo a început pasiunea, dragostea și drumul meu în muzică. Ulterior, tot doamna învățătoare a fost cea care m-a înscris la un anumit concurs județean, acolo unde am fost remarcată de o reprezentantă de seamă a zonei noastre, mai precis de doamna Silvia Ene. Ea mi-a fost alături în una din cele mai importante experiențe artistice din cariera mea, respectiv emisiunea “Vreau să fiu vedetă”, acolo unde, cu ajutorul lui Dumnezeu, am reușit să ajung până în marea finală a emisiunii, fapt care a influențat consistent cariera mea.

 

Care au fost cele mai mari influențe în cariera ta muzicală până acum?

După cum am menționat deja, doamna învățătoare Speranța Popovici dar și distinsa doamnă Silvia Ene au fost cele care au avut un cuvânt extrem de important pentru începutul și evoluția carierei mele. Ulterior, aș dori să o amintesc pe doamna profesoară Maria Cornea care m-a pregătit pentru admiterea la Colegiul de Artă “Octav Bancilă” din Iași. Colegiul a fost, de altfel, locul în care am întâlnit extrem de mulți oameni deosebiți care au contribuit semnificativ la drumul meu în muzică. Aș dori astfel să o amintesc pe doamna dirigintă, Amariței Nicoleta, pe doamna profesoară de violă, Vasilache Alexandrina, pe domnul profesor de canto, Veaceslav Bînzari. Admiterea la Conservator a fost un alt moment extrem de important care a adus cu sine și alți oameni minunați care și-au pus accentul asupra carierei mele. Trebuie să o amintesc pe doamna profesoară de teorie muzicală Tatiana Hilca dar și pe maestrul Valentin Gruescu, alături de care am studiat dirijat și cor academic.

 

Cum descrii experiența ta la Conservatorul din București și cum ți-a influențat aceasta parcursul artistic?

Dacă în timpul anilor de gimnaziu și ai celor de liceu am reușit să acumulez cunoștințele esențiale domeniului muzical, anii petrecuți în cadrul Universității de Muzică din București au fost anii maturizării muzicale. Practic, tot ceea ce dobândisem până atunci a fost reluat și aprofundat. Faptul de a fi admisă la această prestigioasă instituție de învățământ mi-a adus și responsabilități în plus, am conștientizat și am simțit că sunt într-un loc în care rigorile sunt ridicate, în care nivelul este superior. Mi-au fost așadar extrem de benefici anii studenției, întrucât au fost practic cei care mi-au adus maturizarea personală și profesională.

 

Ce te-a determinat să te implici în promovarea culturii și tradițiilor populare, în special în zona Moldovei?

Este greu de spus de unde vine această motivație, însă de fapt cred că este ceva cu care ne naștem. Cred că fiecare dintre noi suntem influențați și păstrăm în noi rădăcinile locului din care venim. Eu iubesc locurile natale și Moldova în general. Atunci când Dumnezeu îți oferă un dar cum este acela de a cânta, îți dă și un scop, o sarcină de a înmulți talentul. Promovarea cântecului popular al zonei vine din simpla și pura dragoste față de zona din care venim și față de cântecul popular. Cred că este o misiune importantă pentru că identitatea națională începe să fie zdruncinată de diferite curente care nu ne aparțin, de aceea cred că promovarea valorilor autentice românești este poate mai necesară ca niciodată.

 

Poți să ne povestești despre experiențele tale în cadrul festivalurilor de folclor și cum te-au ajutat acestea să te dezvolți ca artist?

Despre Festivalurile de Folclor ar fi multe de spus, însă cred că esențiale rămân câteva lucruri. Aș vrea să subliniez mai întâi că prin intermediul festivalurilor ai ocazia de a cunoaște mulți oameni profesioniști ai domeniului. Pot spune că și eu am avut bucuria și privilegiul să cunosc oameni extrem de valoroși, artiști renumiți, dirijori virtuoși, oameni de televiziune, și lista poate continua. Totodată, colegii care participă la aceste festivaluri cunosc faptul că se leagă prietenii care durează o viață și într-adevăr este o realitate. Pe lângă aceste lucruri, experiența dobândită prin participarea la aceste festivaluri este de mare importanță, ai oportunitatea de a simți din toată paleta de sentimente, treci prin bucurii, dezamăgiri, succes, eșec, înveți să faci față mai multor experiențe.

 

Cum ai ajuns să te implici în muzica militară și care sunt aspectele acestui gen muzical care te atrag cel mai mult?

Mereu am fost adeptă a ordinii, a disciplinei, a bunei organizări. În copilărie am făcut și sport, acolo unde la fel, am apreciat disciplina, astfel că am admirat mereu domeniul militar tocmai probabil din aceste motive, ale unei bune rânduieli. În timpul și după absolvirea conservatorului am activat pentru un timp în învățământ, și în Filarmonica “Paul Constantinescu” din Ploiești, mi-a plăcut, însă nu aș putea spune că am simțit că acela îmi este locul. Așa a apărut ideea muzicii militare, ca un domeniu în care se îmbină perfect muzica, seriozitatea, disciplina, siguranța și posibilitatea de a evolua din punct de vedere muzical, cu alte cuvinte, exact lucrurile după care tânjeam. Ulterior, am fost susținută în această decizie de Părintele duhovnic, care a avut un rol extrem de important în a continua să muncesc pentru a ajunge la muzica militară, dar totodată și de sprijinul familiei și al soțului, deși pe atunci eram doar prieteni. Cât despre lucrurile care mă inspiră și mă atrag în muzica militară, aș menționa în primul rând solemnitatea în care se desfășoară muzica militară, însă nu doar atât, căci este o muzică care surprinzător nu cunoaște neapărat limite.

 

Ce te-a inspirat să începi proiectul de a construi o fanfară formată din copii în orașul Agnita?

Încă de la primele contacte cu muzica militară mi-am dat seama că este un domeniu în care se poate evolua, în care mereu este loc de a îmbunătăți. Am sesizat totodată faptul că are o frumusețe, o grandoare aparte, însă este prea puțin apreciată de tineri. De fapt, decizia de a forma o fanfară în Agnita a venit în urma ideii și propunerii domnului primar Alin Schiau Gull, care și-a dorit să reînvie această fanfară în orașul Hârtibăcean.

 

Care sunt provocările și satisfacțiile în lucrul cu copiii în cadrul proiectului fanfarei?

Orice muncă pe care o depui în slujba copiilor nu este deloc ușoară, vine la pachet cu extrem de multe provocări, dar odată depășite, cu mai multe satisfacții. Primele provocări pe care le-am întâmpinat au fost cele de ordin muzical, căci a trebuit să inițiem copilașii atât în teoria cât și practica muzicală. Începutul a fost așadar puțin mai greoi, întrucât am început practic de la zero, de la prima notă de pe portativ. Treptat, fiecare elev a început să scoată și primele sunete și practic odată cu ele au apărut și primele satisfacții. Este greu să descriu bucuria primului cântec interpretat corect de copii. Sunt lucruri care se simt diferit, destul de intens și greu de explicat. Te gândești că poate prin efortul pe care îl depui contribui la cariera unui copil, și asta aduce multă satisfacție și împlinire personală. Acum pregătim deja primul spectacol și sperăm ca prin ajutorul lui Dumnezeu să avem parte și de primul succes pe scenă.

 

Ce proiecte mai ai în plan pentru viitorul apropiat în ceea ce privește cariera ta muzicală și implicarea în comunitate?

Nu îmi fixez neapărat niște obiective, nu elaborez planuri prea multe, îmi doresc să mă bucur de muzică și să ofer muzică. Bineînțeles, sunt în proiect și piese de duet alături de soțul meu, cât și piese individuale, care așteaptă de ceva vreme să vadă lumina studioului. Cât despre implicarea în comunitate, atât cât îmi permite timpul, mă bucur să pot fi de folos, să contribui la promovarea culturii.

 

Cum gândești că muzica militară poate să aducă un impact pozitiv în societate și în comunitățile locale?

Muzica militară nu a fost niciodată lipsită de importanță. Primele sale forme de existență sunt situate departe în istorie, practic acolo unde au existat primele forme de armate elaborate, au existat și forme incipiente de muzică militară. Explicația este aceea că a fost înțeles încă de atunci influența pozitivă pe care muzica o poate avea asupra omului. Fie să îl avertizeze în diferitele situații de război, fie să îi aline dorul și durerile unei realități crude ale conflagrațiilor, muzica militară a îndeplinit mereu mai multe funcții. La fel se întâmplă și azi. Solemnitatea cu care muzica militară reușește să încununeze diferitele momente oficiale care au loc în societate, nu pot fi reproduse de vreo altă trupă muzicală. Mai mult, muzica militară nu se oprește doar la a executa aceste funcții clasice, ci regăsim în funcțiile sale și aceea de divertisment, de spectacol. De aceea, putem observa colaborări ale diferiților artiști cu muzica militară sau chiar spectacole de renume în care muzica militară este invitată. Așadar, muzica militară este prin sine o muzică de impact, o muzică care trezește în om sentimente cu totul speciale.

 

Care au fost cele mai mari provocări pe care le-ai întâmpinat în cariera ta și cum le-ai depășit?

Nu aș putea menționa câteva momente punctual, în schimb, au fost diferite situații în care am cunoscut dezamăgiri. Cred că mulți întâmpină dificultatea de a rămâne constant indiferenți de reușite sau eșecuri. Atât în muzica populară cât și muzica militară au adus și numeroase provocări, momente în care spui că renunți, că nu ești capabil sau că un anumit obiectiv este de nerealizat, însă adevărul este că peste majoritatea am reușit să trec cu ajutorul lui Dumnezeu și cu sprijinul familiei.

 

Ce rol crezi că joacă muzica în dezvoltarea personală și comunitară a copiilor implicați în proiectul tău de fanfară?

După cum am spus, a lucra cu copiii este un lucru cu totul deosebit. Implică răbdare, dăruire, dragoste față de copii. Cu fiecare oră însă observ că muzica îi schimbă în mod cu totul pozitiv. În primul rând, bineînțeles, se observă că le se dezvoltă o mulțime de aptitudini. Muzica lărgește multe orizonturi, nu doar faptul că reușești să ”mânuiești” un instrument, ci începi să prinzi gustul culturii, al frumosului din lume. Pe lângă aceste aptitudini muzicale, observ cu mare plăcere că elevii reușesc să își antreneze și aspectele pozitive ce țin de ambiție, mai precis dorința de a performa, de a deveni mai buni, de a fi organizați, de a îndeplini cu succes sarcinile, lucruri care consider că o să îi ajute enorm în orice împrejurare a vieții. Trebuie subliniat neapărat faptul că o astfel de activitate are efecte pozitive și asupra comunității, datorită faptului că s-a format un grup, copiii se împrietenesc rapid, iar faptul că au o preocupare în comun îi ajută să-și solidifice prietenia. De aceea, cred că orice grup de prieteni, orice grup în care primează înțelegerea, este un grup câștigat și pentru comunitate în general.

 

Care este cel mai mare vis al tău în ceea ce privește cariera ta și impactul pe care îl ai în comunitatea ta?

Cu sinceritate aș putea spune că nu îmi fac sau nu îmi propun vise. Sunt recunoscătoare în primul rând că Dumnezeu mi-a dat bucuria muzicii și că totodată pot fi de folos cu ea. Satisfacția de a putea fi de folos pentru cineva individual sau pentru o anumită comunitate aduce multă împăcare. Bineînțeles, mereu pot fi locuri în care putem îmbunătăți, sunt multe proiecte care pot fi realizate, dar de fapt prin toate aducem un folos cuiva, atât nouă cât și celor din jur. Aceasta ar fi și dorința pentru viitor, să pot fi de folos celor din jur prin domeniile muzicale în care activez.

 

Pasiune, Roxana Lupu, Interviu, Viața de artist,

Pasiune și armonie: interviu cu Roxana Lupu despre călătoria sa muzicală

 

Încheiem acest interviu cu o recunoaștere profundă a contribuției și pasiunii Roxanei Lupu pentru muzică și cultură. Ne-am bucurat să aflăm mai multe despre parcursul său remarcabil și despre proiectele sale pline de inspirație. Cu siguranță, Roxana continuă să fie o sursă de inspirație pentru noi toți, iar sunetul său rămâne un etalon al excelenței în arta muzicală militară. Mulțumim, Roxana, pentru că ne-ai împărtășit experiența și pasiunea ta cu noi în acest interviu memorabil.

Interviu cu Roxana Lupu despre pasiunea pentru muzică
Prev Post Interviu cu Roxana Lupu despre pasiunea pentru muzică
Interviu cu Georgiana Petrescu: muzică și educație
Next Post Interviu cu Georgiana Petrescu: muzică și educație
Comment 1

Leave a Comment:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *