Cosmin Herăscu: pasiunea pentru muzica populară
Bine ați venit la un nou interviu special pentru cititorii noștri! Astăzi avem onoarea de a discuta cu Cosmin Herăscu, un tânăr talentat și promițător din lumea muzicii populare românești. Originar din județul Vâlcea, Cosmin a captat atenția publicului prin participarea sa la show-ul „Vedeta Populară” de la TVR. Muzica populară a fost întotdeauna marea sa pasiune, o pasiune pe care a urmat-o cu dedicare și sprijin din partea familiei. În acest interviu, vom explora parcursul său artistic, influențele și experiențele care l-au format ca artist.
Cosmin Herăscu: pasiunea pentru muzica populară
Cum ai descoperit pasiunea pentru muzică populară? A fost cineva în familie care te-a influențat?
În primul rând, vă salut cu mare drag și vă mulțumesc pentru ocazia de a mă “ întâlni “ cu iubitorii de muzică populară din comunitatea dumneavoastră.
Revenind la întrebarea adresată, din câte am înțeles, există ceva genă în acest sens atât din partea familiei mamei mele cât și a tatălui însă, influențat am fost doar de sângele din propriile vene care fierbea când auzea ritmurile și vocile din zonă, la radio sau tv.
Ce rol au jucat părinții tăi în decizia ta de a urma o carieră muzicală? Știu că tatăl tău a fost un mare susținător.
Părinții mei și-au câștigat existența din greu, prin munci fizice și au fost destul de temători ca eu să încep să merg pe un drum atât de dificil și cu multe necunoscute pentru noi toți, la momentul respectiv. Să trăiești din muzică presupune să investești multe resurse financiare dar și să ai la purtător, răbdarea, ca anii ( de regulă mulți ) să treacă peste tine și să te așeze acolo unde îți e locul, ani în care tu trebuie să găsești resurse să continui să investești, să te poți întreține și să poți cumva da înainte.
Deși la început doar tatăl meu m-a susținut ( asta pentru că și el ca și mine tot ce visează noaptea face ziua, mama fiind mai așezată și cumpătată ), acum mă bucur de susținerea și aprecierea tuturor din familie.
Un lucru este clar, acum înțeleg temerea lor izbindu-mă de atâtea bariere pe care de cele mai multe ori le deschizi doar cu bani și prea puțin cu talent, însă câtă vreme există Dumnezeu, talantul primit de la El nu poate decât să rodească.
Ce înseamnă pentru tine să reprezinți muzica populară oltenească?
Cânt și reprezint muzica oltenească pt că este cea care îmi permite să fiu eu și să merg cum vreau eu cu glasul, îmi vine totul natural, ceea ce pentru mine înseamnă că este sufletul meu pereche din punct de vedere profesional. Pot cânta orice, dar, pentru glasul meu și pentru caracterul meu de ce nu, cel mai bine îmi sună vocea cântând repertoriul oltenesc, personal dar și cel din folclor sau al colegilor de breaslă pentru că Oltenia este plină de cântece deosebite.
Trebuie să menționez faptul că locul de unde vin eu și strămoșii mei, face parte din Țara / Ținutul Loviștei, practic nu sunt nici oltean, nici muntean, nici ardelean, ci la interferență pozitionandu-mă m-aș putea numi loviștean, ceea ce îmi permite acest lux de a alege să cânt ori muntenește, ori oltenește, ori ciobănii.
Cum îți petreci timpul liber atunci când nu cânți sau nu ești implicat în evenimente muzicale?
Timpul meu liber este dedicat altor responsabilități pe care le am, nu foarte multe dar foarte importante, unei afaceri la care încă construiesc temelia, împreună cu soția mea, câtorva pasiuni pe care le am, mai nou sala de forță de care nu credeam că o să mă pot lega vreodată și bineînțeles, într-un procent majoritar, familiei care în sine este pasiunea și binecuvântarea mea cea mai mare și cu care îmi doresc să-mi petrec tot timpul. Eu sunt unul dintre acei artiști care își “ venerează “ profesia ( în speță muzica ) dar care oricând ar sta acasă să se joace cu copilul sau să se uite la un film cu soția, când îi lasă copilul, decât să plece pe undeva la cântare, indiferent de câștig.
Cea mai mare realizare pe care o am la cei 28 ani ai mei este soția și copilul nostru; sper ca la anul să folosesc pluralul în ceea ce ține de copil.
Care au fost primele tale experiențe pe scenă? Îți mai amintești primul tău concurs sau festival?
Memorabilă pentru mine a fost clasa a IV-a când la școala din satul nostru ( nr. Scăueni ) a venit să predea un profesor de muzică și chitară, un anume domn profesor Enache, care m-a făcut efectiv să simt fluturi în stomac când mă gândeam că urmează ora de muzică… eram cu mintea doar la ora dumnealui, nu mă mai interesa nimic pe lume, restul materiilor erau undeva ascunse prin munți și nimeni nu se înțelegea cu mine pentru că mintea mea era doar la ora de educație muzicală, cum o numeam noi atunci. Lângă acest om, care ne-a organizat pe mine și colegii de atunci, am participat la câteva manifestări culturale, o inaugurare de cămin cultural, la Biserica din sat etc, evenimente micuțe dar care m-au făcut să descopăr ce frumos e să se uite lumea la tine cu bucurie sau emoție, după caz. Vă dați seama că acest profesor ne aducea după fiecare eveniment dulciuri și suc deși noi cu toții inclusiv dumnealui, mergeam gratis ( nici nu știam că se pot cere bani pentru așa ceva ) ?
În sufletul meu era o combinație între un fel de mândrie și satisfacție cu încredere și maximă bucurie.. deși nu cântam doar eu, mie mi se părea că doar eu sunt acolo și toată lumea doar pe mine mă aude și vede.
Arc peste timp, primele două concursuri - festival în care am participat se întâmplau acum șapte-opt ani și au fost la Ocna Mureș și Deva, două concursuri mici spre medii, de unde m-am întors cu experiență dar si prieteniii în rândul colegilor. La momentul respectiv am perceput totul ca un eșec și am avut o mare suferință că nu am luat premiu dar, cumva recunosc că mi-am activat niște ambiții pe care acum le-am mai pierdut ca intensitate, din păcate sau fericire, însă la momentul acela m-au ajutat să-mi deschid câteva porți pentru a studia cu profesori buni și cum îmi place să spun, profesori cu armură puternică necesară în acest anevoios drum.
Al treilea concurs ( și mă opresc aici ) a fost cu succes, la Brăila, un concurs în aer liber, cu câteva mii de spectatori și mulți alți telespectatori, în direct, unde am obținut locul I , acompaniat fiind de Lăutarii de la Chișinău. A fost un premiu foarte valoros cu atât mai mult cu cât am fost răsplătit prin acel premiu și cu o sumă de bani foarte mare pentru mine la acel moment, vă spun și suma că oricum mi-au tras impozit pe ea … 3000 € și un copil de la țară de 18/19 ani .. acel moment a fost magic pentru mine deși recunosc că m-a trezit la realitate văzând câți colegi s-au supărat pe mine deși înainte de gală de premiere îmi doreau să iau un premiu.
Cum a fost experiența la “Vedeta Populară”? Ce ai învățat din acest concurs?
Sunt multe de spus legat de acest concurs și mai ales de presiunea pusă pe mine în calitate de concurent la acest show, dar aș vrea să vă exprim o singură recunoștință legată de această producție, aceea că mi-a dat ocazia să mă lansez practic, pe “cai mari” cum s-ar spune, cântând în duet cu dl. Ionuț Dolănescu. După acel duet cumva am început să prind aripi, fiind cuprins de o avalanșă de aprecieri și solicitări care au fost supuse încercării pentru că a venit pandemia, dar în ciuda a tot, chiar și astăzi mai sunt ecouri în urma acestui duet. Încă este un duet viral pe internet.
Am învățat în schimb, din acest concurs și toate celelalte ( vreo 25 în total, din care în 17 am obținut și premii ) că perioada concursurilor nu te pregătește de adevarata lume a muzicanților, care e mult mai dură, mult mai grea, mult mai solicitantă, cu tot felul de oameni și tot felul de colaboratori, mult mai selectivă și uite așa m-am trezit că a trebuit să o mai iau de la capăt, încă o dată.
Nu știam nimic din ce vrea publicul să asculte în materie de muzică, nu știam nimic din cum ar trebui un artist să se îmbrace, nu știam nimic din ce înseamnă studio de înregistrări, prima mea experiență cu un astfel de studio a fost chiar păguboasă, oferind plata integrală pentru câteva cântece, pentru că nu eram obișnuit cu țepele, iar mai apoi, am rămas doar cu bănuții dați și cu nici jumătate din cântece realizate de respectivul studio din Tg. Jiu, bani trecuți la pierderi. Nu stiam nici măcar care ar trebui să fie limita de permisivitate a unui artist legată de cererile oamenilor care îl tocmeau pentru o nuntă, știam doar patru cântece cu care luam premii și mă numeam astfel artist în devenire.. eram mândru de mine și mă consideram minunat.. cum am spus, o amăgire sau mai frumos exprimat, un vis din care când m-am trezit am avut un mare șoc.
… și am mai învățat ceva .. cariera unui interpret valoros, deci de durată, se clădește în zeci de ani de studiu, sacrificii , investiții, ca abia mai apoi numele lui să cânte, la o adică, în locul interpretului, repet .. în zeci de ani. E ușor cu muzica asta, nu ?
Să știți că etnomuzicologii aceștia, de altfel demni de respect pentru studiul și profesia lor, cei care jurizează prin marile concursuri mai ales, au pretenția de la noi și de la cei de după noi, să fim într-un anumit barem, să nu cântăm la nunți, să nu cântăm comercial, Doamne ferește să cântăm manele, altfel pe fruntea noastră scrie INTERZIS în tot ce ține de producții realizate de ei. Eu nu îi judec, fiecare își apără interesele și e foarte bine că este așa dar știți ce este supărător, că pentru un om ca mine, din doi părinți muncitori, care își construiește numele cu greu, fiind la prima generație în muzică, fără spatele pe care probabil copilul meu îl va avea prin părinții lui deja in domeniul acesta este imposibil să nu participi și la evenimente private pentru că nu poți trăi altfel la un nivel măcar mediu și nici așa, la început de drum, nu e suficient doar să cânți la câteva evenimente private. Îți trebuie un flux continuu, pentru a putea trăi civilizat. Mă gândesc că în acești zeci de ani până ajungem “ mari “ trebuie să mai și mâncăm, nu ? Dar am încrederea că aceste personalități vor oferi de acum înainte burse de merit tuturor copiilor talentați, tocmai ca să nu fie nevoiți să cânte la evenimente private și astfel vor salva folclorul autentic și vor putea emite câte pretenții vor dori.
Revenind cu picioarele pe pământ, eu am ales să închei perioada concursurilor în anul 2019, cu concluziile de mai sus și de atunci până în prezent consider că deși ritmul de mișcare ar trebui să fie mai alert totuși este mult mai stabil și realist și mă declar recunoscător Bunului Dumnezeu că nu m-am pierdut și că succesul meu vine progresiv și ușor de gestionat.
Povestește-ne despre unul dintre cele mai memorabile spectacole sau concursuri la care ai participat. Ce l-a făcut special ?
Categoric cel mai important spectacol care nu se poate uita niciodată este de acum câțiva ani, aproape cinci, când, la Timișoara, avea să îmi întâlnesc viitoarea soție.
Eu din Vâlcea, stabilit la Sibiu, ea din Sălaj, stabilită la Oradea, ne-am intersectat la Timișoara și ce să vezi, amândoi cântam.
Ne-am întâlnit pentru prima dată, nu ne știam nici măcar din auzite ( noi colegii chiar dacă nu ne întâlnim, totuși, știm unii de alții ) și trebuie să vă spun că domnișoara de atunci era însoțită de părinți, motiv pentru care am crezut că e minoră ( concurenții minori aveau dreptul la însoțitor ) și nu am băgat-o în seamă. Când am aflat că era majora ne-am și căsătorit.
Ai avut ocazia să colaborezi cu alți artiști de muzică populară consacrați? Care a fost cea mai valoroasă lecție pe care ai învățat-o de la ei?
Să știți că eu sunt unul dintre acei artiștii care mișcă lucrurile încet dar sigur, tocmai pentru că nu aș putea spune că mă ține de mână constant un artist / om de cultură consacrat sau influent și asta pentru că sufletul meu nu s-a mai simtit măgulit la un moment dat de astfel de parteneri de drum și m-a obligat să-mi iau viața în mâini de unul singur, dar cu toate acestea, eu știu sigur că voi ajunge acolo unde mă imaginez și doresc, din punct de vedere muzical, pentru că mai presus de orice, mă simt foarte iubit și răsfățat de mila și ajutorul Lui Dumnezeu.
Ce piese din repertoriul tău îți sunt cele mai dragi și de ce?
Cele pe care, încă, nu am apucat să le lansez, îmi sunt si cele mai dragi.
La modul cel mai cinstit, mie îmi plac toate cântecele mele și cel mai mult îmi place să urmăresc și să notez evoluția generală a calității vocii , videoclipului, prezenței scenice din fiecare clip respectiv cântec pe care îl lansez .
Acolo unde există evoluție, există și viitor.
Cântecele care mi-au adus un plus de notorietate sunt până în acest moment trei la număr ( cel puțin așa am simțit eu )
- Sărut mâna tată-ți spun
- Ioane, năravul matale
- Mai vino frate drag acasă ( în duet cu unul dintre cei mai buni artiști din Sibiu, Tin Vasilescu )
Ca să vă convingeți că am dreptate, căutați-le pe YouTube.
Ce planuri de viitor ai pentru cariera ta muzicală? Unde te vezi peste 5-10 ani?
Am fost încă de mic copil pasionat de statistici si mi-am programat viața in trecut, în detaliu, îmi scriam cum as vrea viitorul într-un caiet, cu toate acestea, am ajuns la concluzia că rețeta ideală a succesului este să te lași purtat de Voia Lui Dumnezeu. Mă văd peste 5-10 ani, strict în grija Lui Dumnezeu.
Sunt convins că știe cum să-mi poarte pașii în așa fel încât să semăn bine ca să culeg roade alese și să nu mă pierd din acest drum, uneori obositor.
Există vreun proiect sau eveniment special la care visezi să participi?
Mi-aș dori să pot face mai mult pentru județul meu natal, din punct de vedere cultural și implicit pentru mine și colegii mei, dar din păcate, sunt dispus doar la muncă, dăruire și implicare în colaborare cu instituțiile responsabile de cultura din județ. Eu, totuși, în continuare visez .. cândva cineva mi-a zis în glumă că e gratuit să visezi și mi-a ajutat Dumnezeu să-i arăt că deși a fost gratuit, nu a fost nerealizabil.
Cum vezi evoluția muzicii populare românești în contextul actual? Crezi că tinerii sunt suficient de atrași de acest gen?
În general arta tradițională, cred din ce în ce tot mai mult din păcate, că își va pierde în viitor toată susținerea financiară din partea celor care împart bugetul țării, însă, am convingerea că noi suntem un popor care nu poate sta departe de vocea sângelui din vene care și pe mine m-a îndemnat pe acest drum, repet anevoios care îmi pune adesea răbdarea la încercare dar mai ales credința.
Ce sfaturi ai pentru tinerii care vor să urmeze o carieră în muzica populară?
Să nu se îmbete cu apă rece, bine nici cu alcool că dăunează, să nu alerge după premii, să caute să fie evaluați corect pentru că doar așa vor evolua, deci să nu încerce să-si influențeze rezultatele în concursuri, să se înhame cu răbdare pentru că numele unui artist se clădește în ani, ani în care ei vor trebui totuși să trăiască cel puțin decent ceea ce nu e ușor când vezi că nici vara asta nu ai mers la mare că ai ales să-ți mai scoți un cântec și nu mai ai bani, cântec care speri să facă diferența într-o bună zi și să poți trăi și tu fabulos de bine din muzică .. și i-aș mai îndemna ceva .. să se preocupe să aibă o relație cât mai bună cu Dumnezeu și mai puțin cu diferiți oameni ( și știu ei la ce fel de oameni mă refer ) de altfel muritori de rând și ei.
Care a fost cea mai mare provocare pe care ai întâmpinat-o în cariera ta și cum ai depășit-o?
Cea mai mare provocare profesională a fost să ies dintr-un anumit cerc amăgitor care cumva îmi asigura succesul râvnit, indiferent de cum performam ca artist. Am reușit să ies doar după ce mi-am dat seama că Dumnezeu nu așa m-ar vrea și că tot ce s-a întâmplat a fost îngăduit de El ca să pricep mult mai profund unde mă aflam.
Ce moment din cariera ta te-a făcut cel mai mândru până acum?
Atunci când am ales să merg la drum de unul singur, cu mâinile în buzunar și nu la brațul influenței și când am început să lansez cântece care au prins la public, mai mult sau mai puțin, recunosc că eram destul de dezorientat și nesigur de viitorul meu în muzică, până când, am primit într-o zi un telefon de la finul meu și unul dintre artiștii pe care îi respect enorm, Tin Vasilescu, despre care am vorbit și mai sus, și care îmi spune că o renumită doamnă producător de la o televiziune națională este interesată să fim prezenți în emisiunea doamnei Mirela Vaida cu duetul nostru ( nr. Mai vino frate drag acasă ) și că își dorește să fiu și eu prezent. Acel moment mi-a redat puțină lumină și astfel mi-am reechilibrat energia .. cât poate ajuta un singur apel, nu ?
Ai avut momente în care ai vrut să renunți la muzică? Ce te-a motivat să continui?
Din păcate răspunsul este afirmativ dar nu cred că Dumnezeu își dorește asta pentru mine fiindcă de fiecare dată când am vrut să mă las de meserie, drumul meu ducea tot la o situație prin care ajungeam la concluzia că eu sunt al muzicii și muzica e a mea.
Am înțeles că eu am datoria să mă dăruiesc cu totul muzicii și vom vedea ce rezultate îmi sunt folositoare a le obține.
Cine sunt artiștii sau interpreții care te-au inspirat cel mai mult?
Categoric, Maria Ciobanu. Pentru mine fiecare filmare cu această interpretă atât de binecuvântată de Dumnezeu este o adevărată lecție de canto, mai ales din punct de vedere tehnic.
Cum îți alegi piesele pe care le interpretezi? Care este procesul tău creativ?
Pe lângă interpret sunt și creator ( pentru mine și apropiații mei strict ) și de fiecare dată când îl rog pe Bunul Dumnezeu să-mi ajute să potrivesc versuri și să pot face un text anume, primesc Har dar si o situație de viață care să mă inspire și reușesc. Am și o măsură de control când intenționez să lansez un cântec și anume senzația de “ piele de găină “, atunci știu că respectivul cântec spune o poveste care o să atragă mulți ascultători.
Există vreo poveste personală sau tradiție locală care te-a influențat în mod special în cariera ta?
În sine povestea mea, a unui tânăr cu aspirații, plecat într-un oraș mult mai dezvoltat, dar care totuși s-a înstrăinat de tot ce înseamnă acasă și cu toate acestea, realizează că acasă, încă, nu e de el și deci nu se poate întoarce, m-a influențat în așa fel încât să-mi doresc ca într-o bună și binecuvântată zi, doar de este în Voia Domnului, acasă să fie așa cum am văzut că se poate prin alte părți, plus încă puțin mai bine.
Am ajuns la finalul interviului nostru cu Cosmin Herăscu, și suntem recunoscători pentru timpul și deschiderea cu care ne-a împărtășit din povestea sa. Este clar că avem în fața noastră un artist dedicat, plin de pasiune și hotărâre, gata să ducă mai departe tradiția muzicii populare românești. Îi dorim mult succes în toate proiectele sale viitoare și suntem siguri că vom auzi multe lucruri bune despre el în anii ce vor urma. Vă mulțumim că ne-ați fost alături și vă invităm să continuați să urmăriți parcursul acestui talent remarcabil.
