Interviu cu Denisa Bărbat: drumul spre succes în folclor
Astăzi avem plăcerea să stăm de vorbă cu Denisa Bărbat, o tânără talentată și promițătoare interpretă de muzică populară din Sebeș, județul Alba. Denisa și-a făcut remarcată prezența pe scena muzicală prin pasiunea și dedicația sa pentru folclorul românesc, reușind să cucerească inimile publicului prin interpretările sale pline de emoție. Vom descoperi împreună povestea ei, începuturile carierei sale, provocările pe care le-a întâmpinat, dar și planurile sale de viitor. Bine ai venit, Denisa, și îți mulțumim că ai acceptat invitația noastră!
Cum ai descoperit pasiunea pentru muzica populară? A fost cineva care te-a inspirat în mod deosebit?
Povestea mea este în primă fază povestea oricărui copil care descoperă ceva ce îl fascinează, încă de la o vârstă fragedă. M-am născut și am copilărit într-un frumos sat transilvănean de pe Valea Secașelor, așezat cum nu se putea mai bine, între cele două județe, Alba și Sibiu. Am descoperit pasiunea pentru cântecul popular la Cut, în satul meu, în mijlocul consătenilor mei, îndrumată fiind de educatoarele mele. Trăind alături de bunici, era inevitabil să nu mă îndrăgostesc de poveștile și cântecele de odinioară. Am un mare privilegiu să vin dintr-o astfel de zonă, o zonă care a avut norocul să fie subiectul multor cercetări etnologice. Omul care m-a inspirat cel mai mult și care tind să cred că m-a făcut să iubesc folclorul, a fost bunica mea de pe Valea Târnavelor, din satul Pănade, cu care am avut o legătură specială. În familia mea, în afară de bunica din partea tatălui, fratele bunicului din partea mamei cânta la fluier, sora bunicului meu avea de asemenea o voce deosebită, iar nepoata acesteia este o cunoscută interpretă de muzică tradițională din jud. Alba, Roxana Reche. Eu am avut norocul să vin din urmă și să învăț de la fiecare.
Poți să ne povestești despre primele tale apariții pe scenă? Cum te-ai simțit atunci?
Inițial am fost un copil foarte încrezător, nu înțelegeam la vremea aceea prea multe. Când am început să cânt, aveam 6 ani. Nu mi-aș fi închipuit că voi păși pe un drum atât de lung și că-mi voi da mâna cu cântecul pentru viața toată. Aveam emoții, însă eram așa cum spuneam, un copil curajos. Cu timpul, a devenit din ce în ce mai greu, pentru că treptat înțelegeam că muzica devenea drumul meu. Ca adolescentă mai apoi, aveam două mari interese: educația și pregătirea mea muzicală. Încetul cu încetul, scena a devenit pentru mine cel mai frumos loc în care am fost vreodată. Îmi place să spun că scena este locul unde omul dă mâna cu fericirea. Acolo se întâlnesc toate: emoția, bucuria de a avea în spate o orchestră, bucuria de a fi împreună. Nu știu de câte ori am fost pe scenă, dar știu că de fiecare dată m-am simțit acasă. Au fost zile când am crezut în mine, înaintea unui moment artistic și zile în care nu. De un lucru am fost sigură. Scena e pentru mine ,,acasă”, iar acasă ești primit întotdeauna cu brațele deschise.
Care sunt momentele cheie din cariera ta muzicală până acum? Ce evenimente sau realizări ți-au rămas în suflet?
Toate întâlnirile din cadrul festivalurilor-concurs cu juriile de specialitate, cu persoane importante din domeniul muzical – Elise Stan, Iuliana Tudor, regretatul Gelu Stan, Daniela Băcilă, Doina Ișfănoni, Gheorghița Nicolae, Gabriela Rusu-Păsărin, Ileana Vieru, Violeta Ianculescu, sunt doar câteva nume pe care le pot aminti. În suflet îmi rămân toate festivalurile-concurs la care am participat într-o etapă importantă a vieții mele și la care am avut bucuria să mă număr printre laureați. Aș aminti aici câteva mai importante: Festivalul ,,Lucreția Ciobanu”, Festivalul ,,Strugurele de Aur”, Festivalul ,,Maria Tănase”, Festivalul ,,Maria Lătărețu”, Festivalul ,,Cântecul de dragoste de-a lungul Dunării”, Festivalul ,,Mariana Drăghicescu”, Festivalul ,,Drăgan Muntean” și nu în ultimul rând Festivalul ,,Cântă, cântă gură scumpă” de la Beiuș. Tot în cadrul acestora am avut șansa să cânt alături de cele mai mari orchestre de la noi din țară, respectiv alături de Orchestra ,,Lăutarii din Chișinău” din Republica Moldova, condusă de maestrul Nicolae Botgros.
Ce înseamnă muzica populară pentru tine și de ce ai ales acest gen?
Am primit de sus acest mare dar, iar mai târziu am înțeles că numai cântecul putea să aline un suflet atât de sensibil ca al meu. Mă întreb uneori dacă Dumnezeu nu m-ar fi ales să cânt, cum ar fi fost viața mea? Nu-mi răspund însă niciodată la întrebarea aceasta, pentru că nu doresc nici măcar ipotetic vorbind să-mi imaginez viața mea fără cântec. În primul rând fără cântecul popular, iar mai apoi fără muzică în general. De ce muzică populară? Cred că sunt niște emoții și niște sentimente pe care doar folclorul le poate trezi în noi. Când aud un cântec, din orice zonă a țării, pentru un moment simt că sunt acolo. Că sunt parte din acel loc. M-am bucurat să constat de-a lungul timpului că am reușit să mă îndrăgostesc de tot ceea ce înseamnă folclor românesc. Cât despre alte genuri muzicale, dacă până nu demult nu mă vedeam cântând decât muzică populară, sunt câțiva ani de când abordez și altceva.
Îmi place foarte mult să cânt și muzică ușoară românească, spre exemplu.
Cine sunt mentorii tăi în muzică și ce impact au avut asupra dezvoltării tale artistice?
Am ajuns la concluzia că am avut șansa să întâlnesc oamenii potriviți. Doamnele mele educatoare Nistor Rafila și Popa Lucreția au avut un mare impact asupra vieții mele. Ziua în care mi-au sfătuit părinții să particip la un prim-concurs alături de alți copii a fost momentul declanșator. De aceea le voi purta mereu un respect deosebit. Mai apoi, prima mea profesoară de muzică, doamna Teodora Zărnescu, cea alături de care cu siguranță am pus niște baze solide și m-am îmbogățit din punct de vedere muzical în toată perioada în care am stat pe lângă dânsa, doamna profesoară Leontina Fărcaș, care m-a învățat să-mi aleg un costum tradițional autentic, specific zonei pe care o reprezint, să-l port, să mă port pe scenă și care încă de timpuriu mi-a oferit șansa să mă învârt în cadrul unor mari spectacole de folclor. Eram un copil, însă datorită dânsei eu și colegii mei eram printre cei mai mari artiști, la Televiziunea Română, cu realizatori de excepție, o amintesc aici pe regretata Marioara Murărescu. Tot în acea perioadă, la TVR am primit titlul onorific de Mugur de Tezaur. Ce metaforă frumoasă și ce onoare!
Care sunt temele sau mesajele pe care îți place să le transmiți prin muzica ta?
În zona de unde vin eu, cele mai cântate teme din folclor sunt dragostea și dorul. De curând am lansat o învârtită de dor. Am o predilecție în special pentru cântecele sensibile, pentru cântecele de suflet, cântecele acelea cu mesaj, care reușesc să te pătrundă.
Lucrezi și la compoziții proprii? Dacă da, poți să ne spui mai multe despre acest proces?
În toamna anului trecut am avut primele momente de inspirație. Nu mi s-a mai întâmplat să am o perioadă așa de bună. De multe ori, făcând alte activități sau în timpul programului de muncă, mă lovește brusc inspirația. Mă înregistrez rapid sau notez ideea și în timp reușesc să finalizez. În acest moment am creații proprii care își așteaptă rândul și pe care sper să le lansez la momentul potrivit.
Îmi este destul de ușor să scriu texte, spre exemplu. Am avut mereu înclinație spre literatură, spre poezie, spre științele umaniste. Verișorul bunicii mele a fost poetul Ion Brad. Cât despre linii melodice, până acum simțeam că nu sunt un bun compozitor, dar ultima perioadă mi-a demonstrat contrariul. Rămâne de văzut dacă într-adevăr este așa.
Ce dificultăți întâmpini în cariera ta și cum le depășești?
Nu am avut niciodată un drum drept, fără denivelări. Mereu a fost cu suișuri și coborâșuri, dar am înțeles că fiecare are povestea sa și că drumul pe care îl parcurgi te face omul care ești. Au fost uși care am simțit că pentru mine nu s-au deschis niciodată. Aș vrea să mulțumesc însă familiei mele, care a stat mereu în spatele meu și m-a încurajat. Am o satisfacție deosebită când știu că acel ,,puțin” din cariera mea e realizat prin muncă, prin onestitate, fără strategii sau tertipuri. Sunt sigură că încă mai există oameni care apreciază frumosul, decența, simplitatea într-o carieră ca aceasta. Acela e drumul pe care vreau să-l urmez, aceia sunt oamenii pe care îi vreau alături. Viața de zi cu zi, este cu bune și cu rele. Nimic nu e sigur și veșnic. Nici succesul și nici efectele acestuia, dar cântecul trebuie să rămână în mod cert în viața celor care au fost aleși să îl ducă mai departe. Pentru că nu încape îndoială că doar atunci când mergem pe drumul nostru, mergem cu sufletul împăcat.
Ce alte pasiuni sau interese ai în afara muzicii?
Spuneam anterior că pentru mine scena e un loc special. Îmi place să mă aflu pe scenă și într-o altă calitate, aceea de prezentator. Mi s-a mai oferit această oportunitate și mă regăsesc în această postură.
Cum îți petreci timpul liber și ce te relaxează cel mai mult?
De obicei nu am nevoie de prea multe pentru a mă bucura. Îmi plac plimbările în zone de munte, mă relaxează să stau în natură și să mă deconectez de la programul încărcat. Îmi place să merg la teatru ocazional sau la diverse concerte sau evenimente culturale. Asta pentru că mi se pare că se creează o legătură atât de frumoasă între public și artist, public și actor, public și orchestră.
Există un moment care te-a influențat în mod semnificativ în carieră ?
Anul trecut pe 11 Iulie vocea mea s-a auzit la Matinalul de la ZU. A fost o șansă la care nu aș fi îndrăznit să visez. În momentul acela mi-am amintit că sunt și eu valoroasă. A fost momentul în care am conștientizat că niciun talent nu ar trebui să rămână ascuns, neștiut, necunoscut. Sunt atâtea voci bune în țara asta de care lumea nu a auzit. Asta au făcut cei de la Radio ZU. Mi-au arătat că dacă duci un om talentat într-un mediu propice, poate fi aplaudat la scenă deschisă. Niciodată momentele mele nu au avut un asemenea impact. Mihai Morar și Daniel Buzdugan sunt două nume care s-au așezat în inima mea. Experiența în sine a fost cu adevărat inedită și a reprezentat un imbold că trebuie să fac mai mult, că trebuie să cred mai mult în mine.
Care sunt obiectivele tale pe termen scurt și lung în cariera muzicală?
Îmi propun să muncesc în continuare, astfel încât în următorii ani să simt o creștere semnificativă, o evoluție a mea ca tânăr aspirant spre a deveni artist. Muzica are un loc foarte special în inima mea, e un drum pe care aș vrea să-l parcurg cu grijă și cu răbdare. Să învăț să aștept cât o să fie nevoie, pentru că succesul rapid, obținut fără prea multă trudă nu este de durată. Câtă vreme ești înzestrat, muncești și ești cinstit, lucrurile ar trebui să meargă spre bine. Nu este tocmai ușor să faci muzică, însă e foarte important să-ți asumi cu adevărat tot ceea ce presupune o carieră în domeniu.
Ai planuri pentru lansarea unor albume sau proiecte speciale în viitorul apropiat?
Vreau cu tot sufletul să mă bucur de forța pe care ne-o dă tuturor tinerețea și să încerc de acum înainte să surprind. Să aduc în fața dumneavoastră tot ceea ce simt că mă reprezintă. Așadar, în viitorul apropiat urmează să lansez câteva materiale la care lucrez. Cred că în sfârșit am ajuns la maturitatea care să îmi permită să-mi spun povestea prin cântec. Am mai spus-o. Cântecul întotdeauna spune o poveste. Fie că e povestea mea sau a voastră, el poate să stârnească o emoție, o bucurie, să aline o durere.
Ce mesaj ai pentru tinerii care vor să urmeze o carieră în muzica populară?
Prof. dr. Ilie Moise spunea că ,succesul în cercetare (și nu numai..), este produsul a trei factori –inteligență, muncă și șanse”. Aș adapta pentru domeniul artistic și aș spune că vorbim și aici de acești trei factori, însă aș înlocui inteligența cu talentul, cu inteligența artistică. Acestea trei trebuie să rămână într-un circuit, să funcționeze ca un întreg. Talentul să fie șlefuit prin muncă, iar ulterior să-ți fie oferită șansa de a te arăta, de a te lăsa descoperit ca artist.
Așadar, să aibă încredere în drumul lor, să nu renunțe atunci când nu există oportunități sau când oportunitățile sunt mai puține. Sunt sfaturi care îmi folosesc în continuare și mie. Se spune că toți avem locul nostru și cu siguranță așa este. Să lupte pentru locul lor, chiar și atunci când drumul e anevoios, să cânte, să se bucure de darul lor. Ceea ce contează în fond și la urma urmei e ca atunci când vom trage linie, să simțim că am făcut ceva notabil, ceva care pentru cineva a contat.
Unde te vezi peste 10 ani în cariera ta muzicală?
Vă voi spune ce mi-aș dori: să fiu în mijlocul oamenilor, cântând. Fie că vorbim de spectacole sau evenimente private îmi e drag să cânt în zona noastră, în județele Alba și Sibiu, însă m-aș bucura în timp să mă întâlnesc de ce nu, cu publicul de peste tot din țară. Acum câțiva ani am fost invitată de Radio Românul, la un spectacol de excepție la Madrid, alături de nume mari – Niculina Stoican, Gelu Voicu, Mihaela Gurău, Paul Ananie. Întâlnirea cu publicul din străinătate e o experiență care nu se uită. Cea mai recentă ieșire în afara țării cu cântecul, am avut-o alături de Ansamblul Ardealul din Sibiu, în cadrul unui turneu în Slovacia, anul trecut în octombrie. Sper ca în 10 ani să ajung la nivelul la care astfel de experiențe să fie posibile.
Încheiem acest interviu plin de inspirație și autenticitate cu Denisa Bărbat, o artistă care aduce o notă de prospețime și pasiune în muzica populară românească. Am avut ocazia să descoperim nu doar aspecte interesante ale carierei sale, ci și frânturi din viața sa personală și viziunea sa asupra viitorului. Îți mulțumim, Denisa, pentru deschiderea și sinceritatea ta. Îți dorim mult succes în toate proiectele tale viitoare și așteptăm cu nerăbdare să vedem ce surprize ne pregătești pe viitor. Pe curând!