Interviu cu Andreea Mera, pasiunea pentru artă și educație
Bună ziua și bine ați venit la acest interviu special cu Andreea Mera, o figură remarcabilă în domeniul educației artistice și teatrului pentru copii. Andreea este cunoscută pentru pasiunea sa pentru artă, implicarea în diverse proiecte educaționale și artistice, și pentru dedicarea cu care își dezvoltă propriile abilități, inclusiv studiul canto-ului. Astăzi vom explora parcursul ei profesional, proiectele în care este implicată, și vom afla mai multe despre influențele și motivațiile care o ghidează.
Care sunt principalele valori care te ghidează în viața de zi cu zi?
În viața de zi cu zi încerc să fiu cât mai recunoscătoare pentru tot ce mi se întâmplă și pentru oamenii pe care îi am pe lângă mine. De asemenea, cred că în orice lucru ce ni se întâmplă, există ceva bun de învățat și de fructificat.
Cum îți petreci timpul liber și ce hobby-uri ai?
Îmi place foarte mult să citesc, să mă uit la filme, seriale, spectacole, să călătoresc, să petrec timp cu prietenii și să cânt.
Există o persoană care te-a inspirat sau te-a influențat semnificativ în carieră și în viața personală?
Am numeroase persoane care m-au inspirat și continuă să mă inspire în ambele planuri. Sunt norocoasă să fiu înconjurată de oameni alături de care consider că pot să cresc frumos atât personal, cât și profesional. Am fost norocoasă să am anumite întâlniri ce m-au adus în punctul în care sunt, iar oamenii care au contribuit la asta se știu foarte bine. Am un soț cu care împărtășesc această meserie și care este un exemplu de disciplină profesională pentru mine, prietene care nu fac parte din lumea artistică, dar care mereu au sfaturi extraordinare și colegi alături de care pot să învăț și să mă dezvolt.
Cum a început pasiunea ta pentru teatru și muzică?
Am fost genul de copil căruia îi plăcea foarte mult să fie în centrul atenției. Cântam prin casă, făceam spectacole, imitam desenele animate… Acest lucru nu a trecut neobservat de către bunicul meu care, la un moment dat, a mers la mama și i-a spus că vrea să mă ducă la preselecții pentru o emisiune-concurs unde copiii cântau. După aceea am făcut parte din câteva coruri și, la îndrumarea profesorilor, am mers la Colegiul de Arte „Dinu Lipatti” unde am studiat pianul până la liceu. Ulterior am aflat că există o secție de teatru, așa că în liceu am „renunțat” la muzică pentru actorie.
Ne poți povesti despre drumul tău profesional și despre primele experiențe în teatru și muzică?
Prima experiență în teatrul profesionist a venit la începutul anului II, când alături de câțiva colegi am fost aleasă să fac parte din distribuția spectacolului „Visul unei nopți de vară” în regia lui Victor Ioan Frunză. Alexandru Pavel juca în acel spectacol și, fiind asistent la noi la clasă, a chemat studenții la casting. Eu și câțiva colegi eram Elfi, nu aveam replici, dar țin minte entuziasmul și fericirea noastră de a face parte dintr-un spectacol așa de important și de a câștiga primii noștri bani din teatru. Înainte de acest proiect, la final de anul I, profesoara noastră, Mihaela Bețiu, ne-a propus să mergem la Teatrul Ion Creangă, care se pregătea la începutul verii de festivalul „Amintiri din Copilărie”. Trebuia să împărțim pliante și să facem diverse activități cu copiii. Menționez acest lucru pentru că astăzi eu sunt angajată la Teatrul Ion Creangă. Am prins tare drag de festivalurile organizate de teatru și în fiecare an am avut roluri din ce în ce mai importante în organizarea acestora. Apoi, după facultate, primul meu rol principal într-un teatru profesionist a fost Dorothy din „Vrăjitorul din Oz”, chiar acolo. Aici am avut noroc de oameni care m-au „împins” de la spate și m-au încurajat să merg la workshop-urile pentru acest spectacol și la casting-ul ce a urmat după aceea.
Deși drumul meu profesional a prins alte nuanțe până să fiu angajată (până acum 2 ani eram colaboratoare), acest rol a fost constant în viața mea artistică și m-a ținut legată de lumea teatrului.
Ce te-a motivat să te implici în educația artistică pentru copii?
După cum spuneam, drumul meu profesional a prins și alte nuanțe, așa că după lockdown, inspirată de un alt prieten actor care a trebuit să găsească alte resurse financiare, am ajuns să fiu educator la o grădiniță privată din București. Această experiență a fost tare specială pentru mine, mai ales că grădinița respectivă este în mijlocul pădurii și promovează ideea de educație în aer liber. Aveam experiența cursurilor de actorie cu cei mici, așa că am reușit să mă adaptez noilor provocări, iar de-a lungul celor 2 ani petrecuți acolo, am observat ce diferență făcea faptul că eu aveam pregătire în domeniul teatrului, abordam diferit temele pe care trebuia să le prezint și mereu puteam să mă joc cu cei mici. Au fost 2 ani în care, personal, am evoluat tare frumos, mi-am învins multe frici și mi-am dat seama că am multe abilități. În acei ani am reușit să fac și cursuri de actorie cu copiii de acolo și m-am bucurat tare mult să văd evoluția lor personală și să primesc feedback-uri frumoase.
Ce te-a determinat să studiezi canto și cum a fost experiența ta până acum?
Muzica a fost mereu o parte prezentă a vieții mele. Chiar dacă am „renunțat” la muzică pentru teatru, mi-am dat seama că am o abilitate pe care trebuie să o dezvolt. Trebuie să recunosc că o perioadă am fost mai „leneșă” și nu am acordat atât de multă atenție acestui aspect. Apoi, lucrând la diverse spectacole, am realizat că e bine să-mi dezvolt abilitățile. Și, deși într-o vreme poate renunțasem la gândul de a fi actriță full-time, să merg la canto era ceva ce făceam eu pentru mine și sufletul meu. Un soi de terapie într-o perioadă a căutărilor.
Cum ai ales-o pe profesoara ta de canto și ce te-a atras la metoda ei de predare?
De-a lungul timpului, am întâlnit câțiva oameni minunați care m-au îndrumat pe acest drum și cărora le sunt foarte recunoscătoare pentru încredere și pentru tot ce mi-au oferit. Din fiecare întâlnire am învățat câte ceva important pentru mine. În prezent, profesoara cu care lucrez este Ana Cebotari, care este soprană și vocal coach. Pe Ana, mi-a recomandat-o o colegă de la Teatrul Ion Creangă, când nu știam neapărat ce să mai fac legat de canto și teatru. Țin minte că am sunat-o la începutul unei veri și mi-a zis să revin în toamnă. Când toamna a venit, eu deja începusem să lucrez în alt domeniu și nu știam dacă să o mai sun sau nu. Întâmplarea a făcut ca la teatrul unde lucrează soțul meu să înceapă un proiect la care vocal coach era chiar Ana. Am luat asta ca pe un semn și am sunat-o. După prima întâlnire, am știut că voi continua să lucrez cu ea. Ana are o candoare a ei, un fel de a explica lucrurile și de a te face să crezi că ești capabil de orice.
Care sunt cele mai mari provocări pe care le-ai întâlnit în studiul canto-ului și cum le-ai depășit?
Cele mai mari provocări au fost legate de perfecționism și de îndoiala de sine. Auzisem de multe ori înainte că nu am o voce puternică, mă comparasem mereu cu alte colege care cântau mult mai bine din punctul meu de vedere, dar nu reușeam să văd ce mă face pe mine cu adevărat specială. Am reușit în ultima vreme să fiu mai blândă cu mine și să îmi placă vocea mea cu adevărat. Toate astea s-au întâmplat datorită studiului, dar și suportului pe care-l am de la Ana și de la cei din jur.
Ne poți povesti despre relația ta cu profesoara de canto și cum te-a influențat în cariera ta?
Pentru mine, Ana Cebotari, pe lângă vocal coach, a avut fără să vrea și un rol de coach în carieră și viață. Discuțiile cu ea m-au ajutat să văd lucrurile în altă lumină, să mă bucur de mine și de ceea ce am de oferit. La un moment dat, când mă plângeam despre vocea mea, mi-a spus că vocea noastră nu este a noastră, este pentru ceilalți și așa mi-am dat seama că ar fi bine să mă bucur mai mult de abilitatea mea și de feedback-urile pe care le primesc.
Ce metode sau tehnici specifice folosește profesoara ta de canto pentru a te ajuta să te dezvolți?
Ana are un dar de a reuși să se adapteze la nevoia fiecărui elev. Este un coach care este conștient că mereu are de învățat și reușește să atingă butoanele fiecăruia și să scoată ce este mai bun din fiecare. M-a făcut să fiu conștientă de relația dintre corp și voce, iar metodele ei au fost mereu adaptate la ce se întâmpla cu mine în ziua respectivă.
Ai avut vreun moment semnificativ sau memorabil în timpul lecțiilor de canto?
Țin minte primul moment în care am început să plâng de frustrare că nu-mi „ieșea” o anumită piesă. Țin minte și ultimul moment în care mi s-a întâmplat acest lucru și știu că din aceste momente am avut cel mai mult de învățat. Cred că mereu a trebuit să descarc niște frustrări, să exprim niște gânduri, ca apoi să pot să-mi opresc mintea și să pot să evoluez.
În ce proiecte muzicale sau de teatru ești implicată în prezent?
În prezent, sunt actriță la Teatrul Ion Creangă unde joc în 9 spectacole. În unele dintre ele cântăm live, așa că, iată, cele două mari pasiuni ale mele se îmbină foarte bine și frumos. De asemenea, de câteva luni particip la Musical Hub, un proiect inițiat de Ana Cebotari, unde, alături de alți colegi actori, lucrăm pentru a ne dezvolta abilitățile în zona musicalului.
Acum urmează perioada de vacanță, dar să sperăm că toamna va aduce noi proiecte frumoase teatrale și muzicale.
Cum reușești să îmbini studiile de canto cu celelalte proiecte artistice și educaționale în care ești implicată?
Sunt o persoană organizată și am învățat să prioritizez lucrurile în viața mea. Așadar, lucrurile se leagă și se așază bine pentru mine.
Ne poți da detalii despre cel mai recent proiect la care ai lucrat și ce rol ai avut?
Musical Hub este visul Anei Cebotari de a aduna în același loc artiști cu dorințe comune de dezvoltare în tot ceea ce înseamnă musicalul: canto, actorie, mișcare. Este un proiect la început de drum, care însă sunt sigură că se va dezvolta foarte frumos. Consider că acest demers este foarte important în dezvoltarea comunității artistice deoarece musicalul a început să fie din ce în ce mai prezent pe piața artistică, iar noi, actorii, avem ocazia de a ne dezvolta abilitățile pentru această zonă, lucru pe care nu am avut ocazia să-l facem până acum.
Cum vezi rolul artelor (teatru, muzică) în educația timpurie a copiilor?
Artele au un rol tare important în educația timpurie a copiilor deoarece le aduc beneficii din multe puncte de vedere: dezvoltarea limbajului, dezvoltarea concentrării și atenției, dezvoltarea relațiilor sociale, dezvoltarea motrică și cognitivă. Deoarece am lucrat o perioadă în mediul educațional, am reușit să urmăresc parcursul celor mici îndeaproape și să observ o dezvoltare mai rapidă a anumitor abilități la cei care erau expuși la spectacole, cursuri de teatru, pian, etc. Fiecare copil este diferit și are înclinații diferite, dar consider că cel puțin jocurile de dezvoltare personală care se fac în cadrul cursurilor de teatru sunt benefice pentru toată lumea, iar fiecare copil ar trebui, măcar o perioadă, să meargă la niște cursuri de acest fel.
Ce activități sau proiecte artistice ai implementat în grădinițe și care au fost reacțiile copiilor și educatorilor?
Am reușit să introduc arta mea în curriculumul educațional tradițional prin joc și prin preocuparea continuă de a îmbunătăți felul în care îi atrag pe cei mici, felul în care le livrez „povestea” pe care o am de zis, chiar dacă aceasta reprezenta familiarizarea cu cifrele de la 1 la 10.
Ce planuri sau proiecte ai pentru viitorul apropiat în ceea ce privește educația artistică pentru copii?
Sunt norocoasă pentru că lucrez la un teatru pentru copii, iar „amprenta” mea în educația celor mici se arată prin spectacolele și proiectele din care fac parte la Teatrul Ion Creangă. Consider că fiecare spectacol pe care îl am la teatru este o întâlnire benefică pentru cei mici. În anii anteriori am predat cursuri de actorie, dar și de pian în diverse școli, grădinițe, after school-uri. Stagiunea aceasta am luat o pauză pentru că am vrut să mă focusez pe ceea ce am de făcut la teatru, și cel mai probabil asta voi face și stagiunea ce va urma, dar… nu se știe niciodată!
Ce sfaturi ai pentru tinerii care doresc să urmeze o carieră în teatru sau muzică?
Să nu uite niciodată de ce vor să facă asta! Să fie conștienți că sunt niște cariere care necesită o putere mare de a dărui celorlalți și de a reuși să pui pe pauză, uneori, nevoile personale. Să fie disciplinați și muncitori! Să se bucure și să se joace mereu!
Cum crezi că va evolua domeniul educației artistice pentru copii în următorii ani?
Sper că din ce în ce mai mulți copii să aibă acces la cursuri de teatru, muzică, dans, la spectacole de teatru, și să aibă susținerea adulților din jurul lor. Sper ca adulții să poată să fie din ce în ce mai prezenți în viața celor mici și să se bucure alături de ei. Până atunci, ne bucurăm de prezent și le rezolvăm din mers!
Andreea Mera a interpretat următoarele personaje:
Alertă în Laponia - Vixen
Glasul copilăriei - Ursulețul
Visul unei nopți de vară - Blânda
Amintiri din copilărie - Pupăza, Irinuca
Alba ca Zăpada - Somnorosul
Aventurile lui Săgeată - Săgeată
Mulțumim, Andreea, pentru că ne-ai împărtășit din experiențele tale și pentru că ne-ai oferit o privire în lumea fascinantă a educației artistice și teatrului pentru copii. A fost o plăcere să aflăm despre pasiunea și dedicarea ta pentru artă și educație, și suntem siguri că impactul tău asupra comunității artistice și a tinerelor generații va continua să fie unul semnificativ.
Îți dorim mult succes în toate proiectele tale viitoare și așteptăm cu nerăbdare să vedem ce surprize ne vei mai pregăti. Mulțumim încă o dată și multă baftă!