Stiri Recente

Interviu cu Andreea Gaica: vocea din spatele personajelor animate și pasiunea pentru teatru

  • 0
  • 441 views

Interviu cu Andreea Gaica: vocea din spatele personajelor animate și pasiunea pentru teatru

Astăzi avem plăcerea de a discuta cu Andreea Gaica, o actriță talentată și o voce recunoscută în lumea dublajului de desene animate. Cu o carieră vastă care include spectacole de teatru pentru copii și colaborări cu platforme internaționale de dublaj, Andreea a reușit să captiveze publicul de toate vârstele prin interpretările sale pline de viață și creativitate. Vom explora împreună parcursul ei profesional, provocările întâlnite și pasiunea care o motivează să continue să aducă bucurie și inspirație celor din jur.

 

Cum ai descoperit pasiunea pentru actorie și dublaj? A fost cineva sau ceva care te-a inspirat în mod special?
Prima mea dragoste a fost muzica, cu asta a început, de fapt, povestea și drumul meu spre actorie. Muzica m-a adus la teatru. Toată copilăria mea am făcut canto, am participat la multe concursuri și festivaluri, am cântat cu trupe, am scos un album, mă simțeam ca un pește în apă când urcam pe scenă. Eram atentă la detalii și încercam, instinctiv, pentru fiecare moment în parte, să-mi creez o poveste, un pseudo-personaj, o mică regie. Când eram în fața publicului nu mai conta pentru mine cum cântam, ci ce transmiteam. Voiam să fie un „TOT”, nu doar voce. Lucrul pe care l-a observat și profesoara mea de canto, ea fiind persoana care mi-a inoculat ideea de actorie în minte. Ea m-a împins spre această meserie. Instant mi-a surâs ideea, nu am stat prea mult pe gânduri, m-am dus acasă și am anunțat că: „eu mă fac actriță!” :)) Ce m-a atras cel mai mult la teatru este faptul că este complex și cuprinde toate formele artistice!

 

Care sunt principalele provocări cu care te-ai confruntat în cariera ta de actriță și cum le-ai depășit?
Eu pot spune că am avut noroc în viață. Știu că sunt multe povești despre faptul că lumea în teatru e rea, și nu pot nega acest lucru :))) Dar eu nu prea am dat piept cu asta. M-a ferit Dumnezeu! Colegii mei m-au primit foarte bine în teatru. Am avut un singur eveniment, pe care am încercat să-l înțeleg, dar m-a durut pe moment, mai ales că eram tânără și la început de carieră. Am luat un casting, un rol principal, într-un musical, la un teatru cunoscut din București, iar după 2 repetiții regizorul a renunțat la mine, deoarece actrițele angajate ale teatrului s-au simțit lezate că au adus un colaborator în rolul principal. Dar timpul a trecut, rana s-a vindecat... Bine că nu s-a mai întâmplat :)))

 

Cum reușești să echilibrezi viața personală cu cariera artistică?

Cine a zis că reușesc? :))) Încerc, pe cât posibil, să mă deconectez de "Eu actrița"! Recent am învățat că trebuie să existe un echilibru între viața ta personală și cea profesională. Dacă nu-l ai, haosul și disperarea din viața ta intră pe scenă. Am realizat că e bine să fac diferența între viața mea personală și meseria mea. Cât ești tânăr vrei să demonstrezi că poți, că meriți, că ești bun, alergi după toate proiectele doar ca să rămâi în cărți, nu știi să le triezi. Trăiești cu gândul că de oriunde poate să sară iepurele. Și nebunia asta te face să te îndepărtezi de la tine, să te pierzi. Pe moment nici măcar nu o conștientizezi, pentru că ești mult prea focusat să reușești. Ești atent la destinație, nu la drum. E foarte tentant când lucrezi la un rol nou să vrei să stai mereu în același sos. Doar despre asta să vorbești, asta să mănânci, asta să respiri... Dar viața e mult mai mult de atât! Dacă tu nu ai experiența de viață trăită pe propria-ți piele, cum vrei să aduci viața pe scenă?!?

 

Ce oameni din viața ta personală te-au influențat cel mai mult în cariera ta artistică?

Cred că profesorii mei. Am avut parte de doi mari profesori, care mi-au pus bazele și de la care am învățat ENORM despre ceea ce înseamnă această meserie: dl. Cornel Todea și d-na Adriana Popovici. Dar, în fond și la urma urmei, această meserie se „fură“, așa că din orice interacțiune culturală încerc să sustrag ceea ce cred eu că îmi este benefic.

 

Care sunt hobby-urile sau activitățile tale preferate în timpul liber?
Îmi place să fac sport, să cânt și să merg pe munte, să descopăr locuri și culturi noi (să călătoresc). Pe astea cred că le pot trece la Hobby-uri. În rest... în timpul liber încerc să mă odihnesc. Mă uit la filme, citesc, mă plimb, mă întâlnesc cu prietenii, poate merg la un spectacol sau concert, etc.

 

Care a fost primul tău rol important în teatru și ce amintiri ai de la acea experiență?

Îmi vin în cap mai multe „prime dăți”. Nici nu știu la care să mă refer sau dacă au fost cu adevărat ”primele roluri importante”. Îmi place să consider că toate sunt roluri importante, chiar dacă sunt mai mici sau mai mari. Teatrul înseamnă muncă de echipă, iar într-un spectacol fiecare dintre noi face parte dintr-un mecanism. Dacă un șurub de la mecanism lipsește, el nu poate funcționa.

 

Poți să ne povestești despre experiența ta cu trupa de improvizație Improfeel? Ce ai învățat din acea perioadă?Ohohooo, a fost acum 1000 de ani :))) Eram o gașcă de tineri actori la început de drum. Făceam timid primii pași spre scena profesionistă și eram foarte entuziaști. Trupa s-a înființat în timpul facultății, datorită unui coleg care era pasionat de acest tip de teatru pe care ni l-a prezentat și nouă. A început să ne intereseze și pe noi, iar în scurt timp ne-a prins „microbul”. Eram în perioada de care povesteam mai sus. Voiam să învățăm tot ce se putea, tot ce era nou. Iar spectacolele de improvizație erau la început în vremea respectivă la noi în țară. A fost o perioadă foarte frumoasă, mai ales că băieții îmi erau prieteni foarte buni și mi-au rămas în continuare. Aveam spectacole în fiecare săptămână, ne antrenam constant, eram foarte serioși. Am jucat în această trupă, în aceeași formulă, câțiva ani. Am învățat enorm de multe din acest „teatru sport”, lucruri care, mai apoi, am constatat că mi-au fost de folos și în teatrul clasic.

 

Cum a fost să faci parte din Gașca Zurli? Ai fost Zâna Bună în primul lor spectacol „Tiribam-Tiribum” .
Gașca Zurli tocmai se înființa în acea perioadă și cred că nimeni nu preconiza la ce nivel urma să ajungă. M-am bucurat să fac parte din acest proiect. A fost o onoare să fiu Zâna Bună, am iubit-o și am crezut în ea din toată ființa mea. Dar am știut de la bun început că nu o să fac parte din gașcă prea mult timp, aveam alte planuri pentru cariera și viața mea. Am mai urcat cu ei pe scenă acum câțiva ani, când Gașca Zurli a împlinit 10 ani. A fost frumos să îmi reamintesc cum era, dar am simțit că locul meu nu mai e acolo.

 

Ce impact a avut asupra ta să joci în spectacolele pentru copii de la Teatrul Ion Creangă, unde ești și angajată?

Eu mereu am considerat că teatrul pentru copii m-a ales pe mine, nu eu pe el :))) Cred că așa mi-a fost destinul, iar eu cred în destin . Nimic nu este întâmplător... De la faptul că profesorul meu de la licență, dl. Cornel Todea, a fost directorul Teatrului Ion Creangă mai bine de 20 de ani, la faptul că în timpul facultății am colaborat cu Gașca Zurli, ca în momentul în care am terminat masteratul să hotărăsc că trebuie să trec la următorul nivel al vieții mele și am început să predau actorie atât pentru copii cât și pentru adulți, cu faptul că am scris un musical pentru copii „Cântec pentru Tisha”, care s-a jucat câțiva ani, urmat de faptul că am început să colaborez cu Ioana Ginghină în spectacolele ei private, dedicate tot copiilor, sfârșind cu angajarea la Teatrul Ion Creangă. Cam acesta este parcursul meu în actorie :))) Cred că impactul pe care îl au copiii asupra mea este că mă mențin constant vie și cu energie. Ei sunt un public special, un public sincer, care încă nu au filtre, așa că spun exact ceea ce gândesc, iar asta este minunat.

 

Care este rolul tău preferat pe care l-ai interpretat în teatru și de ce?

Îmi iubesc toate rolurile, pentru că în fiecare am lăsat câte o bucățică din mine. Am încercat (pe cât posibil) să le aduc pe ele la mine, nu să merg eu spre ele, în așa fel încât să le pot îndrăgi sincer. Un personaj care mi-a plăcut poate o idee mai mult, este Isabella, din spectacolul „Pantalone in Luna”, în regia lui Mihai Alexandru Ion, montat la Teatrul „Ion Creangă”, București. Era o commedia dell'arte. Ce să spun... Îmi place să joc naivă în căutarea dragostei :)))) Dar cred că mai mult mi-a plăcut lucrul la întregul spectacol, eram oameni tineri, dornici de a face artă și care împărțeam aceleași valori și dorințe.

 

Cum ai început să lucrezi în domeniul dublajului de desene animate?
Am început acum 13 ani. Îmi doream mult să fac asta, eu fiind un mare fan Disney Channel, țin minte că în facultate încă mă uitam la Hannah Montana, Vrăjitorii din Waverly Place, H2O, etc. Eram la finalul anului III de facultate și aveam o prietenă care dubla de mult timp, și într-un proiect căutau actrițe care să știe să cânte. Ea m-a recomandat, am fost să dau casting, l-am luat, am colaborat foarte bine cu studioul și apoi m-au tot chemat pentru diferite filme/seriale/desene animate. Îmi place mult să dublez, e distracție pentru mine.

 

Care sunt provocările specifice ale dublajului comparativ cu actoria pe scenă?

Actoria de dublaj este diferită față de actoria de pe scenă, chiar dacă bazele sunt aceleași. Pe scenă ai un partener și răspunzi la ceea ce îți dă partenerul, conform situației în care te afli. În dublaje ești singur într-un borcan. Neexistând partenerul, tu nu ai de unde să te încarci. Nu ai un crescendo al personajului și a situației, un timp de repetiții în care să descoperi personajul. E un soi de „asta-i situația, ăsta-i personajul, joacă!” :))) Și atunci pe loc, trebuie să știi exact ce butoane să îți apeși, încât la interpretare să fii asemănător cu cel din original. Nu ai timp să creezi, să îți dai cu presupusul, trebuie să fii foarte sigur că știi ce sentiment trebuie să redai și când. Dacă în actorie te gândești „Eu sunt personajul”, și încerci să-l aduci la tine (de cele mai multe ori), în dublaje tu trebuie să mergi la el constant, fiind: „Personajul sunt Eu”. E tot un fel de: „Eu în situația respectivă” a lui Stanislavski, dar cu interpretarea celui din film. E o lume fascinantă.

 

Există vreun personaj de desene animate pe care l-ai dublat și care te-a marcat în mod special?

Nu e personaj de desen animat, chiar dacă am făcut o grămadă și mă mândresc cu asta, e un personaj dintr-un film, live action. Cred că cel mai bine m-am identificat cu „Cruella”. Mi-am dorit mult să fac acel personaj, știu că au dat foarte multe fete casting pentru el, dar simțeam că ceva mă cheamă spre ea. Îmi place să fac personaje negative, și știam că Cruella o să fie o provocare pentru mine. Un alt personaj greu pe care l-am dublat, și care mi-a rămas în inimă, este: Wanda Maximoff. I-am „împrumutat” vocea mea atât în serialul „WandaVision” cât și în „Doctor Strange în Multiversul Nebuniei”. În desen animat, cred că cel mai mult mi-a plăcut Maya, din „Maya și cei trei”, o prințesă războinică. Mi se pare că ne asemănăm ca fire.

 

Cum te pregătești pentru rolurile de dublaj? Ai vreo tehnică sau ritual anume?
Din păcate, la dublaje, faci totul la prima vedere. Nu știi text, nu știi povestea personajului sau acțiunea filmului, pentru că totul este și trebuie să rămână confidențial. Așa că mari pregătiri nu am de făcut, pentru că sunt constant surprinsă :))) Dar îmi fac încălzirea vocală și câteva exerciții de dicție. Iar dacă știu că lucrez la un proiect mai solicitant, cum sunt cele enumerate mai sus, încerc să merg odihnită la sesiunea de înregistrări, ca atenția mea să poată fi mai sporită.

 

Ce sfaturi ai pentru tinerii actori care doresc să înceapă o carieră în dublajul de desene animate?
Să iubească ceea ce fac! Să aibă răbdare, să persevereze în ceea ce își doresc, să muncească și să nu își lase niciodată visele să moară. Eu cred că dacă îți dorești ceva cu adevărat, mai devreme sau mai târziu acel lucru se va îndeplini.

 

 

Mulțumim, Andreea, pentru că ne-ai împărtășit din experiențele și perspectivele tale. A fost o adevărată plăcere să aflăm mai multe despre tine și despre munca ta extraordinară în teatru și dublaj de desene animate. Îți dorim mult succes în proiectele viitoare și sperăm să continuăm să ne bucurăm de talentul tău pe scenele de teatru și în lumea animată.

Denisa Ciocan "Cheful Bogaților"
Prev Post Denisa Ciocan "Cheful Bogaților"
Interviu cu Denisa Bărbat: drumul spre succes în folclor
Next Post Interviu cu Denisa Bărbat: drumul spre succes în folclor

Leave a Comment:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *